Ne apropiem de sfârșitul anului și este deja la modă să facem revizia goal-urilor, a anului ce a trecut, la ce am reușit să dăm tick, la ce nu. Și în toată nebunia asta, uităm de noi.

CUM AȘA ?

Uite așa – de multe ori ne setăm goal-uri nerealiste, de multe ori setăm goal-uri realiste dar nu le ducem la bun sfârșit din anumite motive poate foarte întemeiate. De multe ori le ducem la bun sfârșit și nu suntem mulțumiți și fericiți, chiar dacă le-am atins.

Suntem foarte focusaţi pe ce vrem să facem și nu ne bucurăm de PROCES, de trecerea prin experiențe  și nici de evoluția noastră.

Bineînțeles că este foarte important să avem în minte ce vrem să realizăm, să avem un plan, să acționăm cu consistenţă, însă mult mai important pentru scopul final este CUM trecem noi prin process și cum ne schimbă totul. Pentru că în funcție de aceasta, rezultatul final poate fi diferit de ce ne-am imaginat noi.

Am realizat că pentru orice am planificat și orice îmi doresc să ating, cel mai important lucru este să fiu atentă la mine, să fiu blândă cu mine și mai bună atunci când nu iese cum mi-am dorit, sau nu se întâmplă exact cum am vrut eu.

Cred că este la mijloc și credința că totul se întâmplă spre binele nostru suprem și că este foarte important să înțeleg ce sentimente trezește în mine ceva ce nu e cum mi-aș fi dorit, ce răni poate aduce la suprafață, ce necesită atenția mea.

ȘI ATUNCI, 

ascult, ascult și iarăși ascult ce se întâmplă în corpul și sufletul meu. Ascult cu înțelegere, cu blândețe și cu răbdare. Accept și constientizez ca face parte din evolutia mea minunată. 

Mă îmbrățișez când simt că nu mai pot și nu înțeleg, integrez, îmi spun cuvinte dulci atunci când sunt supărata pe ce se întâmplă și mă laud pentru tot ce reușesc să fac, indiferent cât de mic este acel lucru.

Sunt o perfecționistă și nu este deloc ușor acest process, dar încet-încet reușesc să fiu tot mai bună cu mine și astfel…cu ceilalți.  Asta pentru că atunci când ești mai bun și mai blând cu tine poți fi și cu ceilalți. Nu poți da din ce nu ai 🙂 

Când nu iese cum vreți sau când nu se termină cum vreți, luați o pauză, respirați, dați un pas înapoi și asculta-ți-vă corpul și sufletul. Așteptați să vedeți ce iese la suprafață și îmbrățișați tot ce este. Pentru că suntem toți picături divine și minunate.

Și dacă nu vă iese din prima, mai dați-vă o șansă, și dacă nu iese din a 2-a, mai dați-vă încă o șansă și încă o șansă….

Așa învățăm și așa creștem. Prin experiențele noastre și prin tot ceea ce facem, chiar dacă nu este exact așa cum am vrut noi.