Am ascultat de curând un părinte grec care a spus o pildă despre fericire.

Se pare că o dată dracii au ținut un sfat “Unde ar trebui să ascundă fericirea pentru că oamenii să nu o poată găsi niciodată”

Unul dintre ei a spus să o ascundă sus pe munte, altul în adâncimea oceanelor, dar au realizat că în zilele noastre oamenii au posibilitatea să cucerească cel mai înalt munte și cele mai adânci oceane.

Și atunci un drăcușor le propune s-o ascundă acolo unde oamenii nu se vor gândi niciodată să o caute, ÎN SUFLETUL LOR.

Nu vor reuși s-o găsească pentru că nu vor crede niciodată că poate fi găsită acolo.

“Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul nostru” ( Luca 17,21)

Drama zilelor noastre este că noi căutăm fericirea în afară noastră și de aceea nu o găsim niciodată.

Aș putea extinde faptul că noi căutăm TOTUL în afară noastră – ajutorul, fericirea, dragostea, echilibrul, soluții, etc.

Dar ce este fericirea de fapt?

Cred că pe lângă clasica întrebare “ Care este scopul meu în viață, de ce sunt aici”, “Ce este fericirea”  este următoarea cea mai des întâlnită întrebare pe buzele oamenilor și în cărțile de filozofie.

Cred că sunt o sumedenie de definiții și de păreri despre ce înseamnă fericirea, fiecare abordând-o dintr-o altă perspectivă.

Pentru mine fericirea  înseamnă o stare de pace și liniște trăită pe un câmp sau într-o biserică, un sentiment de claritate atunci când mă plimb prin pădure, o ceașcă de ceai cald la focul sobei, atunci când mă uit în ochii soțului meu, când îi văd pe părinții mei că rad și se simt bine, etc

Când vorbim de fericire obișnuim să ne gândim la lucruri mărețe și de impact mare. Cumva dacă nu e totul așa cum trebuie, nu putem fi cu adevărat fericiți. Dacă nu avem tot ceea ce ne dorim și nu este totul așa cum vrem noi, nu putem atinge cu adevărat fericirea.

Ceva ce îmi reamintesc și eu des este faptul că de fapt, fericirea vine din lucruri mici, mici dar importante. Și până la urmă, toate lucrurile și acțiunile astea mici puse cap la cap, creionează tabloul vieții noastre. Și mai cred faptul că reușim să simțim fericirea din lucrurile mărunte atunci când înțelegem că alegerea de a fi fericit nu depinde de ce este în exteriorul nostru, ci de ce este în interior, în sufletul nostru.

Este o alegere să vedem partea plină a paharului, este o alegere să vedem darul din fiecare lucru care ni se întâmplă, este o alegere să fim recunoscători pentru CE AVEM și nu să ne plângem pentru ce nu avem.

Ce este fericirea pentru tine? Când știi că ai atins stadiul de a fi fericit?